marți, 19 iunie 2018

Recenzie "Nostalgia pianului fără clape" de Mădălina Alexandru

    

    Titlu: "Nostalgia pianului fără clape"

    Autor: Mădălina Alexandru

    Gen: romance

    Anul apariţiei: 2017

    Număr pagini: 352

    Editura: Quantum Publishers




Descriere: "Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență.
Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică.
Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea?
Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor."


Înainte să citiți recenzia opriți-vă și recitiți titlul. Nu-i așa că este unul dintre cele mai superbe? Vreau să îl tineți bine minte căci are o semnificație enormă și este extrem de bine ales! Acum, să trecem la recenzie...

***


Nu cred că a existat până acum vreo carte de dragoste care să mă atingă în asemenea hal. Nici măcar cele clasice, deși îmi plac enorm și îmi storc mii de lacrimi, niciodată nu m-am simțit mai înțeleasă citind o carte, până la aceasta. Efectiv tot ce conține această operă reprezintă o parte din mine ascunsă de cei din jur, iar vouă acum v-o dezvălui căci altfel nu pot scrie această recenzie. Și exact cum am presimțit și la început: după ce am terminat cartea cea nostalgică sunt eu nu pianul. (Și vă previn că voi fi extrem de nostalgică în întreaga recenzie)

Aveți dubii în privința acestei cărți? Aflați că faceți cea mai mare greșeală posibilă. 

Avem parte între filele acesteia de o poveste romantică, pasională, dar și plină de năbădăi, de otravă, orgolii. Ethan, un talentat om de afaceri își împarte viața între contracte și pasiunea lui mistuitoare pentru pian și vioară. Arogant, dar nesătul de conceptul iubirii hotărăște cu orice preț să se răzbune pe cea care i-a furat titlul în cadrul unui important concurs de pian.
Pe Charlotte o putem descrie că fiind însuși clapele pianului pe care îl iubește cu toată ființa ei și căruia i s-a dedicat de când se știe. Este o femeie puternică, plină de principii care nu se lasă călcată în picioare și nu crede în dragostea adevărată.
Dar ce se întâmplă când pasiunea lor infinită pentru pian se transformă într-o pasiune arzătoare îndreptată unul către celălalt. Când descoperă amandoi că inimii nu îi poți dicta? Pianista lui devine dependentă de el, iar violonistul ei devine dependent de ea. Și cu toate acestea soarta nu le permite un final ca în basme. Sau poate da? Nu vă voi spune. Vreau să simțiți pe pielea voastră ce am simțit eu. Să simțiți atingerea notelor. Pasiunea, dedicarea lor trup și suflet, vreau să o simțiți ca pe esența voastră vitală. (P.S.: Finalul nu vă lasă nașpa, dar nici nu vă încânta foarte tare. Dar, asemeni melodiilor lor, mi-a lăsat fărâme de speranță)

Cartea are de asemenea și un aer clasic. Personajele își vorbesc cu politețe, se respectă, sunt elegante, grațioase și respectă bunele maniere. Cu toate acestea, nu este clasică în totalitate, este modernă, contemporană. Autoarea a îmbinat cele două epoci cu atâta măiestrie încât m-a păcălit și m-a făcut să îi ador opera. A scos-o din clișeul cărților de dragoste prin unicitatea poveștii. Nostalgia din titlu m-a cuprins încă de la primul paragraf, iar de pian nu mai zic că l-am auzit în fiecare cuvânt scris.  

Am simțit efectiv că toată povestea îmi este cântată la clape, că fiecare cuvânt este o notă pe portativul sufletelor lor. Poate pentru că sunt pur și simplu îndrăgostită de acest intrument? Nu știu, dar cert este că notele au curs melodic în capul meu, iar trăirile lor au fost că valurile liniștite ale unei mari deseori învolburate. Am simțit vioara sufletului său plângând și clapele ei nervoase creând o linie melodică unică, aparte.

De ce am spus la început că m-am simțit înțeleasă? Pentru că până acum nu am mai întâlnit pe cineva care să înțeleagă și să exprime semfinicația artei atât de bine. Artista fiind și eu, dar pe o altă filieră, am fost profund pătrunsă de felul în care Mădălina a reușit să descrie trăirile lor de artiști. Motiv pentru care, mare mi-a fost mirarea când am aflat că ea nu este pianistă. Pur și simplu nu puteam crede așa ceva. Dar mi-am dat seama că pasiunea ei puternică pentru acest instrument și pentru muzica clasică a fost de ajuns cât să exprime și să înțeleagă arta și sentimentele unui artist. Pe lângă exorbitantul talent pe care îl are în arta scrisului.

Nu m-am așteptat credeți-mă. Știind și voi că romance nu este genul meu de "luptă" nu m-am așteptat ca această carte să mă pătrundă atât de mult. Dar nu regret nici un minut faptul că am citit-o și nu voi regreta vreodată. A întrecut multe cărți romance contemporane scrise de autori de peste hotare. Iar tot ce am zis mai sus a urcat-o în top trei cărți romance preferate și își merită locul din plin.

Nu pot descrie cartea în alt mod decât superbă. Nu pot spune că este genială pentru că asta zic despre cărțile fantasy. Nu pot spune că e super pentru că așa zic despre una polițistă. Cartea aceasta este pur și simplu superbă. S-U-P-E-R-B-Ă!
Originalitatea ideii este un al aspect ce m-a marcat și îl vreau punctat aici, pe lângă modul divin prin care autoarea scrie.  De la faptul că avem sonate și nu capitole, cheia sol desparte fragmente când acțiunea își schimbă locul și timpul, idila dintre doi pianiști nu a mai fost întâlnită până acum de mine. 

Cred că este cea mai lungă recenzie a mea, dar credeți-mă că mi-am pus tot ce am simțit citind-o în rândurile pe care le-am scris. Nu știu cum a reușit Mădălina, dar sunt răvășită, distrusă, consolată și înțeleasă în același timp. Pianul, vioara, muzica clasică, caracterele personajelor...pur și simplu m-am regăsit prea mult și am trăit prea intens această carte încât să nu o pot recomanda din tot sufletul! Citiți-o! Vă poate vindeca, vă poate alina, vă poate încuraja! Cartea asta este hrană pentru suflet!

Dacă credeți că am citit cartea pe o melodie atunci credeți bine. Pe lângă faptul că știam melodiile cântate de ei la pian și enumerate de Mădălina (și recomand să le căutați și ascultați dacă citiți cartea), una, mai specială datorită contextului în care a fost cântată în carte mi-a atras atenția. În momentul în care am văzut-o am știut că având-o pe fundal voi trăi cartea de o mie de ori mai intens. Și chiar așa a fost. Link-ul aici: https://www.youtube.com/watch?v=XDRNw2QqEfc

O recomand cu tot sufletul! Citiți-o și făceți-o cât mai repede posibil! Merită super mega ultra giga mult! M-E-R-I-T-Ă!

Aceasta este una dintre cărțile ce clar trebuie traduse și să ajungă peste hotare, să o citească cât mai mulți. Merită din plin și steluțele pe care i le dau eu nu pot cuprinde în totalitate întreaga ei semnificație pentru mine. 


                                              Rating: 5/5







„De aceea, nu credea în ei sau în sentimentele lor: oamenii erau guvernați doar de răutate și egoism, de lucruri superficiale care nu amăgeau decât aparențele la care țineau atât.”


"-Îți plac poveștile de dragoste imposibile, carevasăzică [...]
[...]
-Nu, îmi place romanul, fiindcă subliniază perfect lipsa adevărului din spatele dragostei. Arată nespus de fidel faptul că iubirea nu există decât în închipuire, nu în realitate. Exact așa cum ar trebui să fie."

"Ce iubea la el? Aspectul, felul cum o atingea sau latura lui demonică? Cu toate acestea, pianul urmă să fie întotdeauna prima lor modalitate - și cea mai puternică - de a comunica într-un univers unde arta pierdea teren încetul cu încetul."

„Aroganța lui mă calcă pe nervi, iar calmul meu insipid îl face violent. Vorbele celuilalt nu ne pătrund în minte sau în suflet niciodată, dar muzica da.”

„Inimă, nu te mai zbate, pentru că nu aprob ceea ce simţi, iar pe el nu îl voi accepta niciodată!” 

„Mi-e frig, Ethan, mi-e atât de frig lângă tine. Sufletul tău îngheţat nu poate fi topit. Am încercat, dar în zadar. Prefer însă de o mie de ori să trăiesc o apăsare de gheaţă lângă tine, în locul unei ierni veşnice departe de chipul tău ce nu vrea să îmi părăsească mintea şi care îmi face inima să zbiere în atât de multe feluri. Mi-e frig, dar tu nu mă vei mai putea încălzi vreodată!” 

_________________________________________________________________________________





Mulțumesc editurii Quantum Publishers pentru exemplarul oferit, dar nu există cuvinte de mulțumire îndeajunse pentru șansa ce mi-au oferit-o să citesc această capodoperă!


Aceasta a fost părerea mea despre această carte. Mi-am turnat sufletul aici. Voi ați citit-o? Dacă da aștept să îmi spuneți în secțiunea de comentarii ce impresie v-a lăsat! Bye! ❤


5 comentarii:

  1. Superbă recenzie! Nu am citit de mult aşa cuvinte frumoase la adresa unei cărți; parcă chiar tu ai realizat o operă nouă prin atenția cu care ți-ai ales cuvintele şi impecabilitatea cu care le-ai ordonat. Aşa cum ai spus şi tu despre carte, şi recenzia ta este superbă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Cartea m-a influențat teribil de mult să scriu această recenzie cu atât de mult suflet în ea!

      Ștergere
  2. Chiar asteptam recomandari de carti pentru acest weekend. Merci! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce recomandare frumoasă, m-ai convins clar să citesc cartea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit si eu aceasta carte si mi-a placut mult stilul Madalinei. Citindu-te, descopar multa emotie si o recenzie din suflet. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere