luni, 25 septembrie 2017

Recenzie "Străinul" de Albert Camus



Titlu original: "L'Étranger"


Autor: Albert Camus


Gen: ficțiune filozofică


Anul apariției: 1942


Număr pagini: 185


Editura: Rao (România) / Gullimard (Franța)


Descriere: „Străinul descrie o crimă și goliciunea omului în fața unei situații absurde."

Stiu, descrierea nu vă spune mai nimic despre carte, dar stați fără griji, am eu multe de spus despre aceasta. Pentru început voi spune că este o capodoperă (e o carte clasică, ați ghicit, am revenit la iubirile mele :))! Într-adevăr, abordează o temă ce nu o poate înțelege oricine, e destul de grea dacă nu ești câtuși de puțin obișnuit cu o astfel de gândire, ca a protagonistului cărții noastre, și nu este o carte pentru persoane optimiste, asta e clar.

Cartea ne prezintă un francez, stabilit în Africa de Nord, Meursault, pe numele său. Acesta prezintă o tulburare mintală, mai degrabă zis prezintă simptomele unui sociopat. Este închis în el, nu vorbește decât atunci când consideră el că este nevoie, că are ceva de spus și că ceea ce zice este corect. Este total indiferent în fața unor situații în care ar fi trebuit să se implice. Privește viața dintr-o perspectivă aparte ceea ce îți dă mult de gândit.

Subiectul este greoi, nu toată lumea îl poate înțelege, după cum am zis și mai sus, motiv pentru care nu o recomand persoanelor mai mici de 17, 18, chiar 20 de ani. Nu de alta, dar nu veți pricepe nimic din acțiunea cărții.

Romanul este un monolog interior, descrierea și narațiunea predominând pagini întregi. Astfel că pătrundem în mintea încurcată și totodată extrem de simplistă a protagonistului și aflăm un alt mod de a privi viața, un mod lejer. Din nefericire modul său de a privi viața l-a condus către o faptă necugetată, uciderea unei persoane, aparent vinovată, dar nu pentru el. Indiferența lui față de tot ce se întâmplă în jurul său, faptul că nu își dezvăluie sentimentele, nici public și nici privat din cauza preconcepțiilor sale ce l-au făcut să ajungă în stadiul în care nu mai are sentimente, nu poate iubi sau simți pierderea cuiva drag în suflet, un suflet gol, modul său de a privi totul ca ceva firesc, l-a condus către instanță și mai departe toate aceste acțiuni ale sale i-au făcut pe cei din instanță să fie orbiți de aparențe și să îi aplice cea mai dură pedeapsă a tuturor timpurilor. 

Camus se joacă cu mintea noastră, ne induce preconcepții ca mai apoi, la final să le contrazică, dar totodată păstrându-le esența. Titlul este de asemenea o inducere în eroare a cititorului, o metaforă aș putea spune. Vă veți da seama de reala lui semnificație abia când veți finaliza cartea. 

Mi-a plăcut prin prisma faptului că am înțeles ce a vrut Camus să transmită. Probabil nu în totalitate, dar în mare parte. Voi mai reciti cartea peste câțiva ani, căci da este o carte pe care dacă o vei reciti sunt sigură că vei privi totul cu alți ochi. A fost o adevărată aventură filosofică și psihologică, cu multe substraturi și substraturi ale substraturilor ce te vor pune grav pe gândit. O recomand dacă vrei să îți pui mintea la încercare.


                                                                       Rating: 5/5



Cartea o puteți achiziționa de aici.

BONUS: Tot cercetând şi căutând mai multe despre scrierile autorului am dat peste câteva vorbe de ale sale despre această carte şi o să vi le las şi vouă aici: <<Camus a spus: „Eu am rezumat Străinul cu mult timp în urmă, printr-o remarcă pe care o admit ca extrem de paradoxală: În societatea noastră orice om care nu plânge la înmormântarea mamei sale riscă să fie condamnat la moarte. Am vrut doar să spun că eroul cărții mele este condamnat pentru că el nu joacă acest joc.”>>

Aceasta a fost părerea mea dragii mie! Dacă ați citit-o sau o veți citi nu uitați că vă aștept părerile! Lectură plăcută! Bye!❤



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu