"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

joi, 17 august 2017

Recenzie "Printre tonuri cenuşii" de Ruta Sepetys


Titlu original: "Between Shades of Grey"

Autor: Ruta Sepetys


Gen: Ficţiune Istorică

Anul publicării: 2014 (România)

Număr pagini: 320

Editura: Epica




Descriere: "Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiica de rector universitar, se pregăteşte să urmeze din toamnă cursurile Şcolii de Arte din Vilnius, şi aşteaptă cu nerăbdare vacanţa de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenintătoare se aud la uşă, iar din acel moment viaţa ei şi a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliţia secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei şi pe fratele ei mai mic. Cei trei sunt evacuaţi din căminul lor şi târâţi în vagoane de transportat vite, descoperind curând ce destinaţie au: Siberia. Despărţită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care le trimite în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. 

În această mişcătoare şi tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viaţa ei şi a celor apropiaţi, cu singura arma de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o ţina în viaţă?"



Plină de o sensibilitate enormă, cartea "Printre tonuri cenuşii" te atrage în mrejele ei încă de la primele pagini şi nu te va elibera nici după ce o termini. Simplul subiect al cărţii te va face să dai pagină după pagină până realizezi că nu mai ai alte pagini de dat. Este o carte tristă, cu adevărat tristă. Şi ceea ce o face şi mai tristă este faptul că este desprinsă din realitate. Că titulatura lui Stalin a fost reală şi că lituanieni chiar au fost deportaţi în Siberia să fie sclavi. Asta este cel mai trist. Că se prezintă realitatea cruntă în care au trăit strămoşii noştri. Dar nu putem să nu admirăm măiestria cu care autoarea prezintă acele timpuri, de parcă ele s-ar petrece şi în ziua de azi.

Nu am cum să scriu recenzia într-o notă veselă deşi finalul a fost unul ok. Dar pe parcurs s-au întamplat mult prea multe ce nu mă lasă să mă bucur într-adevăr de final. Totul a fost mult prea tragic.

Lina, protagonista cărţii, este cu adevărat o fată curajoasă. La fel pot spune şi despre fratele ei, Jonas, de doar 10 anişori. El a dat dovadă de o adevărată vitejie în lupta sa pentru viaţă. De asemenea şi Andrius, fiul unui ofiţer, împreună cu mama sa, mama Linei, şi toţi ceilalţi deportaţi au fost extrem de curajoşi făcând tot posibilul să lupte pentru viaţă, atât a lor cât şi a celorlalţi, împotriva soldaţilor sovietici, împotriva lui Stalin şi regimului impus de acesta.

Soldaţii sovietici erau oameni urâţi în interior, ce nu ştiau decât de bunăstarea lor. Nu le păsa de câte suflete mureau sau de cât de mult îndurau acei lituanieni, letoni, estoniei şi finlandezi fiind criminali de razboi, fără ca măcar să încalce vreo lege. Totul era luat la comun şi, dacă un membru al familiei sale a fost complice, automat toată familia s-a era săltată de către sovietici şi dusă în lagăre de muncă silnică.

Vreau să punctez că autoarea a transmis cum nu se poate mai bine totul, toate trăirile şi sentimentele Linei, toată tragica perioadă dusă de aceasta şi familia s-a în lagăre. A ştiut perfect cum să mă atingă la coarda sensibilă încât să mă determine să vărs lacrimi. Lacrimi de compasiune, exact aşa cum a scris Lina în scrisoarea sa de final că speră să scoată de la cei ce o vor citi.

Consider că această carte transmite o adevărată lecţie pentru toţi. Viaţa pe timp de război e dură, dar e şi mai dură dacă noi o vedem aşa. Cu cât avem mai multă speranţă cu atât totul va trece mai repede, durerea va fi mai puţin dureroasă şi războiul va fi mai blând. Cel puţin asta mi-a exprimat mie cartea, şi sunt convinsă că asta e ceea ce Ruta a vrut să ne arate. M-a izbit în fată ca o căldare cu apă rece.

Această carte îmi va rămâne mult timp în minte şi suflet. M-a lăsat cu acel gol iminet în stomac, de parcă aş fi pierdut o parte din suflet odată cu finalizarea ei.

Merită mult mai mult decât cele 5 steluţe pe care i le voi da. Merită o infinitate de steluţe.





                                                              Rating: 5/5











"V-aţi întrebat vreodată cât valorează o viaţă de om? În dimineaţa aceea, viaţa fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar."


Am simţit cum inima mi-a căzut în stomac, unde bila a început să o macine"


"Papa chicotea în spatele ziarului său.

-Papa, ascultă numai ce-a spus Munch.
Papa a coborât ziarul din dreptul ochilor.
Am dat pagina.
-A spus: "Din corpul meu putrezit vor răsări flori, iar eu sunt în ele şi aceasta e eternitatea". Nu-i aşa că e frumos?
Papa mi-a zâmbit.
-Tu eşti frumoasă fiindcă vezi lucrurile altfel."

"-Lina gândeşte-te la ceea ce ar spune tatăl tău. O faptă rea nu ne dă dreptul de a face rău, la rândul nostru. Ştii asta."



Daca v-aţi hotărât şi voi să o citiţi sau aţi citit-o deja vă astept să îmi spuneţi ce părere aveţi voi despre ea. Bye❤

2 comentarii:

  1. Foarte frumos ai prezentat! Se vede că te-a emoționat și că ti-a rămas în suflet! M-Ai determinat să o adaug pe lista celor mai dorite cărți! Abia aștept să o am și să o citesc! Îmi place acest gen și mai ales tristețea transmisă intr-o carte intrucât mă ajuta să învăț multe! Te felicit! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca te-am determinat sa vrei sa o citesti! Chiar merita si chiar este o carte deosebita! Multumesc si lectura placuta!❤

      Ștergere

Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com