"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

miercuri, 12 iulie 2017

Recenzie "Ziua în care am învăţat să zbor" de Alina Şerban ( Volumul 1 )

Titlu original: "Ziua în care am învăţat să zbor"

Autor: Alina Şerban

Gen: dramă, ficţiune generală

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 232

Editura: Quantum Publishers


Descriere: "Oskar Kaufmann află în ziua de Crăciun că ar putea suferi de o boală ce i-ar putea da viața peste cap. Cu toate astea, alege să-și petreacă sărbătorile cu familia, în Dinkelsbühl, fiind o tradiție ținută mai mult din obligație decât din plăcere. Așa facem cunoștință cu familia Kaufmann, punct central și sursa multora dintre conflictele definitorii ale romanului.Prin membrii ei, putem vedea cum prinde viaţă o cronică de familie care ajunge să fie coloana vertebrală a întregii acţiuni.
Încercările lui Oskar de a face față depresiei care-l macină și acceptarea faptului că propria familie ar putea fi autorul moral al bolii mintale de care suferă sunt punctele cheie ale romanului.
Cum poate cineva să lupte când totul în jurul lui se destramă? Asta e întrebarea care conduce acţiunea romanului şi al cărei răspuns îl aflăm de la personaje."


Oficial, această carte nu doar că a ajuns la mărimea aşteptărilor mele, dar le-a şi întrecut. Am avut asteptări mari de la ea şi ea s-a ridicat deasupra lor. Nu pot decat să o felicit pe Alina pentru că mi-a oferit ocazia să citesc o astfel de carte, altceva decât cu ce eram eu obişnuita, dar care mi-a ajuns la suflet, m-a atins la coarda sensibilă.

Înainte să vă spun câteva detalii despre povestirea în sine vreau să îmi exprim şi admiraţia faţă de cel ce a creat coperta. Cromatic este absolut superbă şi, recunosc, ea a fost cea ce m-a atras să vreau să citesc cartea. A fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau! Iar când am aflat semnificaţia coperţii pur şi simplu am adorat-o de o mie de ori mai mult.


Să trecem la romanul în sine. Acesta îl are ca protagonist pe Oskar Kaufmann, un tânăr scriitor de foarte mare succes. El află cu câteva săptămâni înainte de Crăciun o veste teribilă, şi anume că ar putea suferi de o boală mintală, posibil incurabilă. Nu vrea ca ceilalţi să afle despre problema sa şi se închide în el. Şi totuşi câteva persoane află, iar reacţia lor i-a făcut mai mult rău decât bine. Oskar trece prin multe stări şi crize induse de depresie, boala de care află mai târziu că suferă, cei pe care îi considera prieteni îl sabotează şi îi pătează imaginea, iar problemele de zi cu zi nu l-au scăpat o clipă din vizor. Şi totuşi el face faţă cu brio la toate, cel puţin până în ultimele pagini.


Vreau să spun că îi ador pe Rudi, cel mai bun prieten al său, şi pe Karolina, sora de care este cel mai apropiat. Ei au făcut povestea mai amuzantă pe ici pe colo, dar totodată, au fost şi cei care au stat cel mai mult alături de Oskar şi l-au susţinut.


Alina a ştiut perfect cum să te facă, prin cuvintele scrise cu atâta măiestrie pe hârtie, să intri în pielea lui Oskar, să simţi tot ceea ce a simţit şi el. Pentru că, eu una, la un moment dat, am ajuns să îi simt până şi durerile din sufletul său gol. Puţini ştiu să descrie într-atât de bine sentimentele unui om aflat în depresie. Alina este unul dintre acei oameni. M-a emoţionat până la lacrimi povestea sa.


Puţine cărţi ajung să mă facă să îmi doresc cu adevărată ardoare continuarea. "Ziua în care am învătat să zbor" este una dintre acele cărţi. Iar asta înseamnă că este cu adevărat o carte excepţională. Abia aştept să aflu ce se va întâmpla cu Oskar mai departe.


Dacă nici prin aceste cuvinte nu v-am convins că această carte îşi merită toate laudele, iar autoarea tot respectul, atunci nu stiu ce să vă zic mai mult.


Nu am ce să zic mai mult. Pur şi simplu trebuie să o citiţi. Oricine trebuie să citească această carte. Este una dintre acele cărţi care îţi dovedesc că cei din jurul tău au mereu idei preconcepute şi prejudecăţi care îi rănesc pe ceilalţi. Nimeni nu este vreodată atent la vorbele aruncate în van. Şi nu toţi ne doresc răul, iar Oskar este tipul de personaj care nu vrea să vadă decât zâmbete pe feţele celor din jur. Asta am adorat enorm la el.


Recomand această carte din tot sufletul!!! Merită, dragii mei. Merită! Este exact tipul de carte ce trebuie citită de cât mai mulţi pentru că, efectiv, merită.



Rating-ul este exact pe măsura ei. Dacă aş fi putut să îi dau mai mult fiţi siguri că aş fi făcut-o fără doar şi poate.



                                                                                    Rating:5/5








"În lumea asta perfectă nimeni nu are sentimente, dar toţi au prejudecăţi."

"Îmi făcusem un obicei cel puţin ciudat. În fiecare dimineaţă mă opream ca o nălucă în faţa oglinzii pentru a mă zări, lucru pe care continuam să îl fac şi acolo în casa părinţilor mei. [...] Mă aşteptam să văd atât de multe, să nu mă mai recunosc. Degeaba. Ochii mei căutau răspunsuri, deşi nu făceam decât să realizez încă o dată cât de trist eram. Cred că numai atunci când conştietizăm cum suntem dincolo de cuvinte şi zâmbete primitoare putem spune că ne cunoaştem sinele cu adevărat."


"E complicat de spus ce e bine şi ce e rău, căci limitele dintre cele două sunt atât de subţiri, încât suntem tentaţi să trecem mereu peste. Când sufletul nostru se simte împăcat chiar dacă, moral, nu am facut ce era bine pentru noi, ci pentru altcineva, atunci, putem spune că am făcut ce a trebuit."


"Sunt oameni care nu înteleg depresia. Au senzaţia că e doar o stare, că eşti doar puţin supărat, dar că îţi va trece dacă faci ce-ţi place. Prea puţini vor să ştie sau ştiu că depresia e cu totul altceva. Esti gol, nefolositor, incapabil să mai simţi altceva decât disperare. Uneori nu poţi să dormi pentru că te chinuieşte gândul că tot ce ai făcut în viaţă până în momentul respectiv, a fost un dezastru. De cele mai multe ori, crezi că dacă mori totul se va rezolva, dar, în acelaşi timp, ştii că nu va fi aşa. E o contradicţie perpetuă de care nu poţi să scapi."


"Un om deprimat nu e trist. El e o vază care s-a spart şi care a fost lipită cu greu, bucăţică cu bucăţică. Ar vrea să mai poată ţină în braţe o floare, să-i mai poată fi casă, dar nu va mai putea. Chiar dacă încearcă, sentimentul nu va mai fi la fel. Nu îi va mai aduce fericire, doar mai multă tristeţe. Va rămâne mereu o vază spartă, oricât încearcă alţii să-i spună că a fost reparat, că e iar ca înainte."





Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤





4 comentarii:

  1. Wow, mi-a plăcut recenzia ta si din asta chiar as vrea si eu sa o cumpăr, cu prima ocazie o sa fie numai a mea!!��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa sa faci! Lectura placuta!❤❤

      Ștergere
    2. Multumesc! ❤❤

      Ștergere
  2. Nu mă așteptam. Am auzit de cartea asta. Dar am zis, nah ! Mai târziu. Se pare că nu ! Am să o caut mai devreme decât credeam. Felicitări !

    RăspundețiȘtergere

Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com